La cea de a 20-a ediţie a sa, celebrată cum se cuvine în acest an, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi-a dat pe deplin măsura. Aceea de a fi devenit, în deceniile care au trecut de la naşterea sa, un eveniment de anvergură mondială care a lansat şi a susţinut sloganuri viabile în mişcarea culturală globală.
Dacă ar fi să ne referim doar la temele declarate cu fiecare ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, şi ar fi de ajuns, poate, pentru a configura aria preocupărilor acestui important for sau platformă de dezbateri contemporane în domeniul artelor. Să le enumerăm, cum o face şi catalogul aniversar redactat cu grijă de Festival: Toleranţă în 1995, Violenţă în 1996, Identitate culturală în 1997, apoi Legături, Creativitate, Alternative, Provocări, Punţi, Mâine, Moşteniri, Semne, Împreună?!, Next, Energii, Inovaţii, Întrebări, Comunităţi, Crize, Cultura face diferenţa în 2012 şi Dialog în 2013. Avem aici nu doar un inventar al celor mai vehiculate noţiuni la graniţa unor milenii cu prevestiri apocaliptice, ci şi expresia conştiinţei unor fenomene care ne tulbură, ne preocupă şi ne animă pe toţi cei care simţim responsabilitatea viitorului uman al planetei. Iar culturalii, artiştii sunt prin menirea lor şi tot mai des prin vocaţie datori să şi-o asume. De aceea, poate dincolo de valoarea în sine a sutelor de spectacole prezentate la Sibiu pe parcursul anilor, ne place să vorbim despre construcţie, despre conceptul spectacular promovat aici, tot mai elastic şi încăpător, de ideea unui permanent şantier care întreţine vie atmosfera festivalului, de la consacraţi la debutanţi, de la vedete la aspiranţi la glorie, de la certitudini la noviciate.
Ediţia din acest an a fost din acest punct de vedere un vârf, le comble, ar spune francezii, Franţa fiind invitată de onoare la ediţia 2013. Mai întâi pentru c
