In vara acestui an, o informaţie interesantă a făcut, voalat, inconjurul lumii: casele de modă italiene vor să se listeze la bursă. Conform The Guardian, micile ateliere ale designerilor s-au transformat in afaceri puternice şi profitabile.

In vara acestui an, o informaţie interesantă a făcut, voalat, inconjurul lumii: casele de modă italiene vor să se listeze la bursă. Conform The Guardian, micile ateliere ale designerilor s-au transformat in afaceri puternice şi profitabile. Astfel, in mod graţios şi subtil, rochiile Versace sau Armani intră, la modul figurat vorbind, pe pieţele de capital. Analiştii susţineau incă de prin primăvară că investitorii vor putea cumpăra acţiuni ale Caselor Prada sau Damiano (şi nu numai), la bursa din Milano. Iar specialiştii in domeniu comentează că "majoritatea din cele aproximativ 800 de firme care livrează bunuri de lux pe piaţa italiană au ajuns intr-un moment revoluţionar".

Chiar şi Roberto Cavalli s-a găndit la noi strategii, printre care vinderea unui pachet de acţiuni. Cum au ajuns designerii italieni pănă aiciş Nu este vorba despre faptul că mogulii modei devin altceva, dacă e să ne luăm după declaraţia din 1998 a lui Armani: "Creaţiile mele pot rivaliza cu marile opere de artă ale secolului al XX-lea". Este vorba despre ceea ce s-a intămplat in atelierele de croitorie ale celor mai importanţi "stilişti" italieni de după cel de-al doilea război mondial. Acele ateliere au fost o pepinieră a hainelor de excepţie, croite cu măini de maeştri, care au utilizat materiale preţioase şi broderii elaborate, lucrate după tehnici străvechi. Unele dintre cele mai reuşite modele in stil italian aparţin perioadei 1950-1990. Din "experimentele" de atunci s-a dezvoltat moda italiană apreciată azi de la Paris la Tokio. Un stil pentru cei care caută in haine un mod de exprimare a propriei personalităţi. Contento? No. Sau