În timp ce oameni foarte importanți pentru țară se luptau într-un congres eu am fost la înmormântare. Tatăl colegului meu de bancă s-a prăpădit la vârsta de 86 de ani.
Acest om a fost important pentru mine în pubertate și nu numai. Era medic chirurg, undeva pe la țară, avea Renault Gordini, haină din piele și bani.
Cum s-ar spune astăzi era șmecher dar pe limba de atunci asta însemna cărți citite, compozitori de muzică sifonică, filme, cultură generală, un termen aproape dispărut.
Băiatul lui este plecat de mulți ani din țară și are o situație bună, acolo unde este. A venit doar pentru înmormântare. Evenimentul nu a fost privit ca ceva ce venise pe neașteptate.
Familia își luase toate măsurile. A fost angajată o firmă de pompe funebre pe bani destul de serioși.
Ne-am trezit, cei apropiați, într-un cimitir de la marginea cartierului Berceni. Banii se dăduseră undeva și nu știam cum va fi. Am stat chiar ore întregi în niște lălăieli, care s-ar fi vrut un fel de slujbă, ținută de un preot tânăr. Și eu și cei de la înmormântare suntem credincioși. Dar ni s-a părut o bătaie de joc. Nu înțelegeam nimic din ce spunea preotul. De parcă s-ar fi lălăit în altă limbă.
Ne-am simțit înșelați și manipulați.
Apoi, după ore de stat în cimitir am fost la un restaurant. Acolo s-au discutat variantele prin care se împarte moștenirea decedatului. Până la urmă totul s-a transformat într-un chef. În așa fel că nu am mai putut urmări Congresul PDL. Am aflat doar rezultatul.