Gastronomia coreeană se măsoară în yin şi yang. Alimentele yin sunt ca o adiere răcoroasă de vânt. Ele hrănesc şi calmează organismul, dar îl şi încălzesc plăcut, ca primul foc aprins în cămin în­tr-o seară de toamnă. Alimentele yang sunt iuţi, pi­can­te, fierbinţi ca o noapte de vară. Stimulează or­ga­nismul, limpezesc mintea, cresc puterea de concentrare. "Vezi" limpede, ca într-o noapte senină, pe vârf de munte, când privirea scrutează până în "adâncul" cerului. Ca şi sfera yin-yang, gastronomia coreeană, în ansamblu, e proba cea mai puternică a echilibrului în alimentaţie. Noi, care trăim într-o lume a dezechilibrelor, avem această dovadă că se poate mânca echilibrat. Ştiaţi, de exemplu, că atunci când întind masa cu bucate, coreenii folo­sesc în egală măsură alimente în cele cinci culori: roşu, ver­de, galben, alb şi negru? Unii spun că este simplă chestiune de armonie, alţii că este un oma­giu adus celor cinci elemente ale naturii: foc, lemn, pământ, apă şi metal. Cert este că uneori alimentele chiar sunt aşezate în vase de cupru, cu cinci compartimente, în fiecare compartiment găsindu-şi locul câte un aliment în culoarea consacrată. Poate fi ceva mai explicit de atât? Toate acestea sunt însă semne ale influenţelor pe care gastronomia coreeană le-a primit din jurul său. Budismul, de exemplu - fiindcă interzicea consumul de carne - avea să determine creşterea rolului legumelor şi cerealelor în alimentaţie. O dată cu propagarea confucianismului, în Peninsula Coreeană aveau să ajungă sosurile şi con­dimentele specifice spaţiului chinezesc. Oţetul de orez, vinul de orez, melasa, ca şi piperul negru de Sichuan devin nelipsite din bucătării, schimbând dintr-o dată gustul bucatelor. Ele vor fi, de aici înain­te, mult mai iuţi, însă acest plus de "picanterie" aduce în peisajul culinar şi o serie de alte preparate care să le facă uşor de acceptat. Un alt fel de "iuţeală