Rezultatul referendumului reprezintă o înfrângere grea pentru adversarii lui Traian Băsescu, dar este departe de a fi o victorie zdrobitoare pentru preşedintele suspendat. Cam aşa se vede de la Rezultatul referendumului reprezintă o înfrângere grea pentru adversarii lui Traian Băsescu, dar este departe de a fi o victorie zdrobitoare pentru preşedintele suspendat. Cam aşa se vede de la Bruxelles deznodământul războiului surd din mediul politic românesc. De peste patru luni, europenii asistă nedumeriţi la o reprezentaţie ce combină, în mod nefericit, acţiuni şi discursuri din statele sud-americane şi din spaţiul ex-sovietic. Ei au înţeles, oarecum, resentimentele politicienilor noştri, refulate până la 1 ianuarie de dragul integrării la termen. Totul are însă o limită.
Dacă banii pe care i-am pierdut, din pricina ratei scăzute de ab sorbţie a fondurilor comunitare, nu constituie un motiv de supărare pentru europeni, comunicarea proastă la nivel decizional s-ar putea să-i deranjeze. În fond, liderii politici comunitari nu pot avea un partener de dialog stabil şi coerent. Nimeni din România nu pare dispus să-şi asume compromisuri politice în folosul cetăţenilor, de teamă că va pierde o felie mai mică sau mai mare din tortul puterii.
"Cine nu-i cu noi e împotriva noastră", este principiul după care se conduc taberele ce s-au înfruntat la 19 mai. Oficialii europeni dau de înţeles că vor nuanţe în comunicarea politică internă şi că tot ceea ce este excesiv e insignifiant. Dacă protagoniştii vieţii publice de la Bucureşti vor continua să-şi aplice lovituri sub centură, Comisia Europeană ar putea fluiera sfârşitul meciului.
Clauza de salvgardare le va da politicienilor noştri lovitura de graţie.
