* Pe 1 Ianuarie e Sfintul Vasile, se umbla cu sorcova si se aduna lumea sa se dreaga cu preparatele agro-alimentare ramase de la Revelion. Pe 1 Martie pica Martisorul, simbolul primaverii, cu origini pierdute in negura vremii, cu snur alb-rosu si cu la fel de multe ocazii de chefuit. Pe 1 Aprilie e Ziua Pacalelilor, nou prilej de veselie, panarama si mese festive, dupa care te doare capul vreme de alte citeva zile, mai putin festive. Pe 1 Mai se sarbatoreste 1 Mai muncitoresc, la iarba verde, cu tot tacimul si cu toate tacimurile de unica folosinta, luate in cosulet, pe pajiste, utilizate la parametrii maximi, apoi aruncate prin iarba, sa se intepe in ele urmatorii amatori de aer curat cu fum de gratar. Pe 1 Iunie se sarbatoreste Ziua Copilului - alta ocazie de a ciocni in cinstea minorilor bucalati de azi, cetatenii cu drept de vot de miine. Iulie, august si septembrie fac pauza, pe motiv de concedii, zilele de 1 octombrie si 1 noiembrie lipsesc si ele din calendarul sarbatorilor, pe motiv ca sint plecate la tara, la cules de struguri, dupa care vine 1 Decembrie, sarbatoarea noastra nationala, cind se ofera fasole cu ciolan afumat in Postul Craciunului, iar apele ingheata pentru prima data de la discursurile sincere ale politicienilor... * Practic, daca tinem scorul pina acum, iese cu avantaj pentru lunile in care se sarbatoreste prima zi: 6-5! Mai ramine o singura luna, februarie: trebuie sau nu sa sarbatorim 1 Februarie? De ce nu se sarbatoreste 1 Februarie? Si-ar dori, oare, oamenii muncii de la orase si sate, sa sarbatoreasca 1 Februarie? Banuim ca nu e caz de organizat referendum: pina si noi ne-am dori asa ceva, mai ales ca este luna cea mai amortita din tot calendarul (desi in ea se sarbatoreste iubirea, amorul, dragostea: Valentine's Day si neaosul, vinosul Dragobete). Sa fim sinceri, chiar ne-am dori sa vedem la televizor stiri despre romani care au ajuns l