Nu exista nenorocire mai mare decat aceea de a-ti pierde copilul. Suferintele omenesti nu sunt niciodata comparabile, sau macar cuantificabile. Dar moartea celui caruia i-ai dat viata, pe care l-ai Nu exista nenorocire mai mare decat aceea de a-ti pierde copilul. Suferintele omenesti nu sunt niciodata comparabile, sau macar cuantificabile. Dar moartea celui caruia i-ai dat viata, pe care l-ai vazut crescand de la marimea unui polonic la aceea a unui om intreg, disparitia lui inainte de a ta este o violentare a cursului biologic, o iesire din "firescul" natural, o monstruozitate. Multi dintre batranii care trec prin aceasta tragedie se sting, in urma ei, vazand cu ochii si se duc, cu o inutila cumintenie, dupa copiii lor. Matei Calinescu a scris o carte: Portretul lui M (Editura Polirom, Iasi, 2003). M este Matthew Calinescu, fiul reputatului critic si teoretician al literaturii, decedat inainte de a fi implinit 26 de ani. Scriitor si cititor in doliu, tatal se gandeste intens, dupa moartea lui M, la tot ceea ce a insemnat existenta acestui copil suferind de autism (sindromul lui Asperger) si chinuit, cu o frecventa insuportabila, de puternice crize de epilepsie. Paginile scrise de-a lungul a patruzeci de zile apartin literaturii, prin tusa scriitoriceasca, remarcabila, a autorului; dar mai cu seama vietii, vietii traite intens si imprevizibil. Aproape fiecare minut al lui Matei Calinescu este umplut de felul de a fi al baiatului autist, intr-un sfert de secol comun, practic indivizibil, legandu-i parca pentru vecie. intreaga viata de familie se modifica prin constientizarea si asumarea bolii lui Matthew. Relatiile sociale se raresc si dispar; tatal este tentat de ideea de a se retrage, impreuna cu baiatul sau, la o manastire; ravasiti de simptomele bolii, parintii trec prin traumatizante experiente cu "specialisti" din corpul medical; fiecare zi inseamna o mare necun