1. Mă întreb dacă ultimul argument al formării şcolare este cel de a-i putea manipula pe ceilalţi: învăţaţi, copii, învăţaţi, ca să dominaţi! După zeci de ani de lecturi grele, după ce prin faţa lui a trecut Andrei Pleşu, după ce mintea lui a înregistrat texte filozofice grele (ţin minte şi acum seara în care l-am ascultat prima oară la Societatea Română de Fenomenologie, supărat cum era pe interpretările heterodoxe ale lui Heidegger în ceea ce priveşte textele fundamentale ale creştinismului), Mihail Neamţu a ajuns să redacteze şi să difuzeze o frază ca aceasta: „(Vrem) un Stat care răsplăteşte meritul şi munca, nu lenea şi hoţia“, parafrază a celebrului slogan „nici muncă fără pîine, nici pîine fără muncă“. A ajuns aici în cinci ani.

În ultimul număr al revistei 22, Rodica Palade semnează un editorial al cărui titlu pare inspirat din aşa-numita platformă electorală a mişcării lansate de Neamţu, Noua Republică: „Cetăţeni şi consumatori“ (primul pas spre Noua Republică este acesta: „Sîntem o naţiune formată din cetăţeni, nu doar contribuabili sau consumatori“). Editorialista crede că a venit vremea ca politicienii să-şi trateze cu mai mult respect alegătorii, iar ceva mai la vale, Andreea Pora crede că Manualul de luptă al noii mişcări, deşi uneori „ridicol“, este un început. Un început a ce? Al respectării alegătorului ca cetăţean, nu al tratării lui ca un consumator bolnav de adicţie. Bine, am zis, hai să vedem cum vede Noua Republică cetăţeanul pe care-l invită să voteze.

2. De aceea, din Manualul de luptă al Noii Republici – un text tabloid abia diferit de cel al PPDD – mă voi referi numai la tema opoziţiei dintre cetăţean şi consumator. Ia să văd, îmi spun, îmi redă mie demnitatea de cetăţean această platformă? Pentru a rămîne la acest nivel, mă văd obligat să refuz orice comentariu ideologic idealist care ar porni de la premisa că în