Ce-ar fi viata in Romania fara povesti precum dosarul armelor sau traficul de munitie, pe linga legi incepute si neterminate, totul in miezul unei crize care nu se mai termina? La fel cum se spune ca spaga data la medici este in primul rind din vina pacientilor, iar plocoanele duse la scoala - din vina parintilor, tot asa si scandalurile care umplu ecranele televizoarelor si paginile ziarelor reusesc sa tina uneori zile in sir capul de afis intre celelalte evenimente cotidiene din cauza celor care le dau atentie. Ultima isprava care a facut sa vuiasca astfel tara a fost afacerea armelor. A fost aruncata strategic pe piata, pentru ca apoi sa se afle ca nu s-a cumparat/vindut nici macar un glont. In numele pacii, strajerii democratiei si ai transparentei cheltuirii banului public au vegheat sa nu se intimple vreo faradelege. Bine ca nu s-a apucat fratele presedintelui sa inzestreze armata, dupa cum se banuia ca are intentia! Nici un leu n-a dat statul roman firmei care urma sa inceapa o micuta cursa a inarmarii, a sarit premierul sa ne asigure. Conflictul de interese ar fi fost unul major: presedintele, care detine comanda Armatei Romane si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, ar fi avut un frate actionar la o firma abia infiintata, care, probabil, urma sa acorde consultanta financiara pe cheltuielile uriase ce vor fi facute pentru modernizarea tehnicii militare. Ce bine ca un rau potential a fost stirpit din vreme! Alte afaceri cu armata s-au derulat nestingherite, imbogatindu-i pe altii peste noapte. In afacerea Motorola, de exemplu (inceputul anilor '90), nu a existat nici un vinovat care sa plateasca diferenta cu care Ministerul Apararii a cumparat la pret inzecit (peste 6 milioane de dolari) echipamente de comunicatii. In afacerea fregatelor britanice (2003) nu a existat nici un vinovat pentru achizitionarea celor doua nave, altfel propuse pentru casare de Mar