Absolut şocantă ferocitatea cu care Traian Băsescu l-a atacat, duminică, aparent din senin, pe Vasile Blaga – contracandidatul favoritului prezidenţial Boc la şefia PDL. Intervenţia lui Zeus de la Cotroceni a fost năucitoare, o adevărată capodoperă a stilului „character assasination”. Cu precizie chirurgicală, Băsescu a lovit la temelia prestigiului lui Blaga, demolându-i din câteva vorbe legenda pe care şi-o crease în partid. Organizatorul serios şi respectat a fost redus la statutul de „caporal” îngust la minte şi lăudăros, incapabil să câştige alegeri, dar dornic să speculeze victoriile altora. Preşedintele a subliniat că nu-i datorează nimic şi că, atunci când vorbeşte despre un viitor „parteneriat” cu el, Blaga vinde pielea ursului din pădure...
Modul în care şeful statului se implică în campania internă de la PDL nu e doar sărit din cadrul constituţional, ci pare aproape iraţional. Traian Băsescu pretinde acum că nu a făcut decât să reacţioneze la faptul că „ambii candidaţi” au încercat să-l folosească: „dacă mă lăsau în banii mei, îi lăsam în banii lor...”. Uitând în mod straniu că singur şi nesilit de nimeni şi-a anunţat oficial sprijinul pentru candidatura lui Emil Boc. Şi nu a părut deloc deranjat de faptul că acesta a făcut din girul Cotrocenilor un atu de campanie.
Cu ce a greşit Vasile Blaga? Ce a determinat ieşirea vitriolantă a şefului statului? Cu siguranţă nu vreo declaraţie publică a foarte discretului secretar general PDL. În urmă cu o săptămână, acesta părea să fie definitiv scos din joc, după ce aproape toate vedetele partidului s-au înghesuit să-şi exprime adeziunea faţă de tabăra susţinută de Băsescu. Atunci ce l-a găsit pe preşedinte să se dezlănţuie împotriva unui candidat lipsit de şanse? De ce să împuşte muşte cu tunul?
În realitate, contradicţia cu adevărat interesantă este alta: cea între d
