Când educi un copil, îl formezi şi răspunzi de viaţa lui, sunt foarte multe situaţii ale vieţii curente în care tu, ca adult şi ca părinte, trebuie să îţi impui punctul de vedere şi lucrurile trebuie să fie făcute aşa cum tu decizi, asumându-ţi răspunderea. Şi acum nu vorbim despre lucruri de genul cum e mai bine, să îl lăsăm până la ora 20 seara sau până la 21,30, ci despre situaţii importante sau care vizează securitatea copilului şi în faţa cărora un NU ferm al tău trebuie să însemne NU şi pentru copil, iar el trebuie să te asculte.

Sunt asa de multe situatii zi de zi in care avem tendinta sa le spunem NU copiilor, fie pentru ca asa e mai comod pentru noi, fie pentru ca suntem in fata unor situatii in care reactionam asa cum stim si noi de la parintii nostri, neinsemand neaparat ca este mai bine, incat sufocam copiii cu atat de multe restrictii.

In fata unora dintre ele mai cedam, dandu-ne seama ca exageram si ca trebuie si copilul sa fie lasat mai liber, sa descopere lumea in care a venit. Insa asa se creeaza compromisul, iar copilul nu are capacitatea de a discerne de care NU al parintelui chiar trebuie sa asculte si cand inca mai e loc de negociat.

Regulă pe care trebuie sa le urmezi ca sa ti se ia in serios autoritatea

Impune-ti autoritatea in primii ani de viata ai copilului Cum poti opri negociatul in exces si vorbitul interminabil ca parinte si sa il faci pe copil sa inteleaga ca vorbesti serios? Cu cat amani, cu atat devine mai greu de implementat. Parintii trebuie sa isi stabileasca autoritatea in raport cu copilul foarte devreme in relatia lor, fixand limite si creand un sistem de reguli.

De exemplu, nu iti lasi copilul de doi ani singur pe strada sau pe cel de trei ani singur in piscina. Pur si simplu creezi limitele si le sustii orice ar fi si oricat iti e de drag copilul. Asta stabileste o structura pe care o vei folosi c