Intrebarea de bun-simt care se pune: va fi Europa dispusa sa cedeze in continuare la capitolul principii democratice si drept international in fata pretentiilor expansioniste si hegemonice ale Rusiei? Si daca da, pina unde si pina cind? Mai cu seama dupa recentul razboi din Georgia, din ce in ce mai multi comentatori occidentali cauta asemanari intre premierul rus Putin si dictatorul Stalin. Si le gasesc. Simon Sebag Montefiore, autorul unei foarte apreciate biografii recente intitulate "Tinarul Stalin" vorbeste despre "aceleasi aparitii militaroase in public" si despre "resentimentul mocnit" al amindurora. Intr-o celebra discutie din 1946 cu Milovan Djilas, Stalin spunea: "Fiecare isi impune propriul sistem pina atit de departe cit pot marsalui armatele sale". Am simtit si noi, romanii, din plin punerea in practica a acestei viziuni. O alta interpretare a spuselor lui Stalin ar fi: "Acolo unde am ajuns, acolo raminem". Doctrina neo-tarista a lui Putin pare un pic diferita de cea bolsevica: "Acolo unde am fost, vom mai fi". Actuala atitudine a premierului Putin are, desigur, radacini istorice, legate de expansiunea fara precedent a Imperiului Rus in secolele 17-19. Ca si la bolsevici, mult mai importanta decit influenta geopolitica intr-un anumit teritoriu este pentru actuala putere de la Moscova subjugarea directa sau macar dominarea neconditionata. Lectia militar-politica servita de colosul rus in micuta republica caucaziana Cecenia este inca vie. Actuala Georgie, sub Mihail Saakasvili, nu se lasa subjugata. Ca urmare, este portionata - prin invazia directa si prin recunoasterea Osetiei de Sud si a Abhaziei. Este de la sine inteles ca micile provincii rebele fata de statul georgian vor fi incorporate, mai devreme sau mai tirziu, de catre Rusia. Apare intrebarea legitima daca nu cumva se profileaza un al doilea Razboi Rece. In sens ideologic, raspunsul este mai degr