Nu-i intereseaza ca produsul muncii lor nu are cautare, ca librarii refuza sa-l difuzeze, ca publicul il ignora cu desavarsire.
Multi autori de azi nu urmaresc sa-i emotioneze pe cititori, sa-i cucereasca, sa se faca admirati de ei, ci doar sa li se recunoasca, formal, calitatea de scriitori. Iar recunoasterea acestei calitati o obtin - in numeroase cazuri - prin insistenta, in loc sa o lase sa vina de la sine. Competitia libera a valorilor este inlocuita de o competitie trucata, cu un rezultat cunoscut dinainte.
Primul act: luarea cu asalt a redactiilor revistelor literare. Solicitantii se poarta ca si cum ar fi venit la o primarie pentru a-si cere un drept al lor, inalienabil. Ei uita ca este vorba de institutii particulare, care pot accepta sau refuza sa-i publice in functie de raportul cerere-oferta de pe piata literara.
Redactorul de la o revista literara nu are imunitate nici cand se afla in afara redactiei. Tratat ca un cititor de serviciu cu program non-stop, el este oprit pe strada sau i se telefoneaza acasa la orice ora din zi si din noapte, indiferent de starea lui de spirit si de imprejurare.
La fel de insistenti sunt autorii lipsiti de talent cand vor sa-si publice cartile. Nu-i intereseaza ca produsul muncii lor nu are cautare, ca librarii refuza sa-l difuzeze, ca publicul il ignora cu desavarsire. Pentru ei tiparirea unei carti reprezinta un scop in sine, urmarit cu fanatism. De fapt, nu un scop in sine, ci un mijloc de a-si crea obsedantul statut de scriitori.
Urmeaza lungile si extenuantele batalii pentru premiile literare, pentru smulgerea unor cronici favorabile de la criticii literari, pentru participarea la festivaluri de literatura, pentru intrarea in Uniunea Scriitorilor, pentru traducerea "operei" in alte limbi, pentru prezentarea ei in manualele scolare. Momentul apoteotic il constituie aparitia (si ea aranj
