Opera lui reprezinta un fenomen cultural interesant. Cu siguranta exista si alti artisti din zona estului ex-comunist obsedati de vremurile din care am iesit acum doua decenii, dar imi vine greu sa cred ca valorifica, si inca atit de pregnant, asemenea lui Neo Rauch, clisee, imagini, o viziune "naiva", rudimentara, kitsch, agresiva in final, din arta agreata de apusa ideologie. Duminica, 15 august, s-a inchis expozitia de pictura Neo Rauch, intitulata Begleiter, de la Muzeul artelor plastice din Leipzig, pe care am vazut-o, chiar in ultima zi, la sugestia prietenilor si traducatorilor Julia Richter si Roland Erb. Rauch este un pictor german nascut in 1960, in Leipzig, care, la numai 50 de ani, a ajuns la o mare notorietate, gratie si faptului ca e apreciat de americani. Cel numit "the painter who came from the cold" de catre o jurnalista de la New York Times, mare admiratoare a sa, are tablouri la Muzeul de arta moderna (MoMA) si a expus la muzeul Metropolitan, ambele din New York, dar si in muzee din Pennsylvania, Missouri, apoi Canada, Austria etc. E celebru si in tara sa: i s-a acordat onoarea - lui, un pictor contemporan - de a picta vitraliile din Elisabethkapelle a renumitei si stravechii catedrale din Naumburg (sec. al XIII-lea), lucru putin obisnuit in spatiul cultural german; riscind sa par circotasa peste masura, voi spune ca nici culoarea (rosie), nici personajele de pe vitralii nu m-au emotionat cit m-au emotionat, de pilda, cele 3 vitralii originale... si, ca sa contrazica proverbul "nimeni nu e profet in satul lui", Rauch e notoriu si in orasul natal - expozitia aniversara din Muzeul artelor plastice, deschisa in intervalul 4 aprilie -15 august, a fost vizitata de 100.000 de insi, cifra considerata in mass-media locala un record. Se spune si se scrie ca stilul lui Neo Rauch e influentat de René Magritte si de Giorgio de Chirico. Mie (dar eu, cum spuneam