Cel mai la modă stranier din Liga 1, mijlocaşul Mediaşului a ajuns de pe plaja din Rio la Muzeul Satului

Eric a trecut de pe teren la destăinuiri din viaţa sa. Amintiri din copilărie, bancuri, planuri de viitor

- Eric, cum este Eric cel din afara terenului?

- (rîde) Eric este un tip de gaşcă, drăguţ, că doar e brazilian, cumsecade şi ştie să facă o caterincă bună. Rîd şi-mi place să-i fac şi pe alţii să rîdă. Glume de glume, nu proaste, să ne supărăm. Îmi plac bancurile. Cred că dacă nu eram fotbalist, mă făceam actor de comedie. Eram eu, Jim Carrey, Eddie Murphy, Will Smith şi Martin Lawrence, ăştia draguţii...

- Care este cel mai fericit moment din viaţa ta?

- Copilăria a fost minunată! Fugeam de acasă ca să joc fotbal. Îmi juleam genunchii, nu conta, eram fericit. (rîde) De atunci cred că am căpătat zîmbetul ăsta care nu-mi mai fuge de pe faţă. Ca să-ţi dai seama ce mult mi-a plăcut fotbalul m-am înscris la o biserică din apropiere de casă...

- Stai, stai! Cum vine asta?

- Da, m-am înscris că mă duc în fiecare vineri la biserica evanghelică pentru a putea juca sîmbăta pe terenul ce aparţinea episcopiei! În plus, şi ai mei mi-au zis că dacă voi fi băiat cuminte, cu frică de Dumnezeu, mă lasă la fotbal. , mi-am zis şi cîntam vinerea cu toată inima, cu preoţii şi cu alţi copii de vîrsta mea, iar a doua zi era sărbătoare pe teren.

"Noi, brazilienii, am făcut fotbalul religie"

- De ce sînt atît de înnebuniţi brazilienii după fotbal?

- E greu să înţelegi dacă nu eşti de-ai noştri. Frate, noi iubim fotbalul! Nu l-om fi inventat noi, dar noi l-am făcut religie! Peste tot unde sînt brazilieni, este şi fotbal. Uite, acum cînd îţi vorbesc de Brazilia, de fotbal, se face pielea, cum se zice?, pe mînă...tremur...

- Aic