Puțini oameni puteau să-l întâlnească pe Alan Greenspan în biroul său pe vremea când era cel mai puternic bancher central din lume și când numele său era asociat cu prosperitatea. Printre aceștia s-a aflat și Mugur Isărescu. Maestro, cum îi spuneau lui Greenspan mulți finanțiști, care astăzi îl critică, l-a primit în anul 2000, când acesta era primul ministru al Guvernului României. L-am însoțit pe Isărescu la acea întâlnire.

Discuția s-a axat pe probleme economice și a durat mai mult de o oră și jumătate. Criza financiară din Asia și criza din Rusia abia se încheiaseră. Eram interesați să înțelegem viziunea lui Greenspan despre evoluțiile posibile privind sistemul finaciar, despre forțele care vor conduce schimbările, despre reformele necesare în lume și despre creșterea economică globală.

Una dintre întrebările pe care le-am pus a fost despre evoluția ratei de schimb dintre euro, monedă ce abia apăruse în 1999, și dolar. Maestro ne-a spus că, pe termen lung, moneda mai puternică va fi aceea care va fi sprijinită mai bine de productivitate. De acord, dar unde va crește productivitatea mai repede?

Judecând în lumina evoluțiilor care au urmat în zona euro, viziunea pe care ne-a prezentat-o a fost profetică. În acea viziune, reglementarea juca un rol cheie. Astăzi, reglementarea este subiectul unor importante schimbări, care, în viziunea lui Greenspan ar putea duce la scăderea nivelului de trai pe termen lung. Dacă are din nou dreptate?

1. Un dolar puternic

În termeni diplomatici, dar contrar viziunii liderilor europeni de la acea vreme, șeful Fed-ului ne-a explicat de ce convergența productivităților în țările zonei euro are șanse mici să apară. S-a referit atât la factori culturali cât și la factori tehnologici și economici. Nu reiau argumentele referitoare la cultură, deoarece le-a prezentat chiar el în octombri