"Pops" s-a salvat de iadul viciilor, reusind sa modeleze, din dragoste pentru muzica si pentru trompeta, o arta inteleasa de toti. Nu mi-ar fi placut sa se departeze luna iulie fara sa-mi amintesc de Daniel Louis, zis si "Pops". Pe 4 a venit, in 1900 - pe 6 a adormit (fara sa stie ca pentru totdeauna). Era in iulie, intr-o vacanta de liceu, cind i-am citit prima data, timp de o zi, povestea scrisa la persoana intii - una din cartile pe care le-am dorit mereu in biblioteca mea. Mai tirziu, in iulie 1988, profesoara cu care am invatat ceva despre "forme muzicale" la Conservator mi-a daruit un exemplar. Si mai tirziu, intr-o duminica de iulie, am incercat in pagina aceasta o schita de portret, careia Cerasela Cirimpei i-a gasit titlul potrivit: "Stii sa iubesti?".
Desi cei mai multi si-l amintesc exclamind (la sfirsitul vietii) cu raguseala lui dintotdeauna, "What a Wonderful World", iar o parte se-ncalzesc degraba ascultindu-i trompeta gata sa explodeze in registrul acut, prea putini stiu de cartea "Viata mea la New Orleans", editata si in romaneste, intr-un singur tiraj, in 1966. Pina nu se implineste luna de la dubla semnificatie a vietii lui pamintene, va propun sa ne gindim citeva minute la el. Ne ajuta cartea de 168 de pagini si jumatate, pe care o ating de fiecare data de parca ar fi o scriere pe pergament. De aceea, nu are decit o suferinta abia vizibila - paginile sint usor ingalbenite.
Daca nu stii cine a fost "Pops", zis si "Satchmo" ("Buza sparta") si te dai la citit, iti inchipui ca o fi unul din miile de muzicanti mai rasariti (si cu talentul de a povesti in scris) pe care batrinetea ii indeamna sa se confeseze.
"Nu stiu altii cum sint" - dar "Pops" nu era batrin la 53 de ani, cind a dat trompeta pe-un creion, ca sa spun asa. Se arunca din concert in concert, inregistra discuri, juca in filme, calatorea de pe un continent pe altul, dadea int