După 35 de ani de muncă în cadrul Fabricii de Geamuri de la Scăieni, ploieşteanca poate picta şi „sculpta" pe geam şi oglinzi, dar poate face şi vitralii.

Cristina a fost atrasă în adolescenţă de lăcătuşerie, moştenind pasiunea de la tatăl său, care era mecanic auto.

A urmat o şcoală de profil şi, la vârsta de 18 ani, s-a angajat prima dată, la Schela Boldeşti, unde a muncit pentru patru ani ca lăcătuş.

Apoi, s-a mutat la Fabrica de Geamuri Scăieni, unde a avut aceeaşi meserie pentru următorii cinci ani.

Talent şi dăruire

Dacă de la tatăl său a moştenit pasiunea pentru lăcătuşerie, de la mama sa a fost înzestrată cu darul picturii.

Dând dovadă de pricepere, Cristina a fost cooptată într-un proiect îndrăzneţ, în cadrul fabricii, fiind singurul angajat la atelierul de creaţie. La 26 de ani, femeia a început să lucreze vitralii, picturi pe sticlă şi alte capodopere artistice, care erau vândute clienţilor unităţii.

La un moment dat, când acest atelier s-a desfiinţat, ploieşteanca a fost mutată la secţia de prototipuri, acolo unde lucra cu cele mai noi materiale şi tehnici în domeniul geamurilor.

Însă, pentru că vechii clienţi căutau cu disperare geamurile pictate manual şi vitraliile Cristinei, conducerea fabricii a decis să reînfiinţeze atelierul de creaţie, unde ea a muncit până în 2008, când Fabrica de Geamuri Scăieni s-a desfiinţat.

Afacere pe cont propriu

În martie 2009, Cristina a fost angajată la un magazin de profil din oraş. „Din păcate, nu avem piaţă de desfacere, din cauza crizei nu mai avem clienţi care să cumpere aceste obiecte. Cei mai mulţi intră în magazin se uită, îmi spun că le plac foarte mult dar nu cumpără, pentru că nu au bani", explică ploieşteanca.

După 35 de ani de experienţă în cadrul Fabricii de Geamuri, Cristina poate picta o icoană cu înălţimea de peste un metru în cel mult două