Mult-asteptata schimbare a sistemului competitional al fotbalului romanesc este deja un subiect de presa epuizat, evenimentul avind loc cu ceva timp in urma. Daca abordam de-abia acum aceasta tema este pentru faptul ca desfasurarea primelor etape ale returului campionatului Diviziei A demonstreaza ca solutia aleasa de FRF este una deplorabila. Mai intii, este necesar sa precizam ca nimeni nu are nimic cu reducerea numarului de echipe din primul esalon. Acest deziderat al fotbalului romanesc a fost intors pe toate fetele de citiva ani buni, existind o cvasi-unanimitate favorabila acestei masuri. Programul din ce in ce mai incarcat al fotbalului international, atit la nivel de natiuni cit si in materie de cluburi, plus conditiile climatice ale Romaniei dovedesc mai mult decit e nevoie ca, la noi, o divizie cu 18 echipe este o extravaganta. Singurele retineri au aparut din partea unora dintre conducatorii de cluburi, indeobste dintre aceia care-si trag venituri frumusele de pe urma sportului cu balonul rotund. Pentru ei, o competitie concentrata la maximum nu poate produce decit dureri de cap. In cele din urma, din acest punct de vedere, stabilirea Diviziei cu 16 echipe este un moment salutar, mai ales ca insasi FIFA recomanda reduceri similare in toate tarile. Problema majora este aceea a numarului de echipe care retrogradeaza. Desi, initial, se propusese un campionat cu adevarat infernal, cu patru retrogradate din 16, pina la urma, cei care doresc o divizie calduta au invins, din primul esalon urmind a retrograda doar doua. Cu alte cuvinte, daca apelam la un calcul aritmetic simplu, daca pina acum retrogradau 1/6 din echipele prezente in divizia de 18, in viitor, raportul va fi de 1/8, in loc de 1/4 cit propusese executivul FRF. Deci, mult asteptata reforma nu reprezinta altceva decit un pas inapoi. Este ca si cum guvernul Romaniei, in loc de a accelera privatizarea,