"Moartea şi morbidul sunt printre cele mai prezente mesaje publicitare."
Spaţiul public e infestat de reclame la moarte şi veşnica pomenire. În titlu am parafrazat celebrul îndemn: Reclama ta aici! Infinitatea de simboluri ale morţii implantate oriunde şi oricum este probabil unul dintre motivele pentru care ştirile cu cadavre sunt atât de apreciate de audienţă. Sunt creştin, respect crucea, dar nu cred că trebuie să stea de strajă la locul tuturor nenorocirilor.
Probabil că pare normal să marchezi locul în care Georgică a fost muşcat mortal de o ştiucă şi să plantezi acolo o cruce trainică de metal, o candelă şi o poză cu răposatul, dar s-ar putea să nu ne privească pe toţi. În fond, e şi un gest nesportiv faţă de toţi ceilalţi repauzaţi, care se mulţumesc cu locul special amenajat în acest sens - şi cu o singură cruce. Pădurea de monumente funerare spontane care creşte alături de noi e poate mai puţin vizibilă şi din cauza magazinelor de specialitate, care sunt la fel de fireşti ca şi cele de unelte de pescuit.
Şoselele, peisajele, străzile, bulevardele şi parcurile sunt atacate de compasiunea oricui simte că memoria bietului Georgică trebuie celebrată colectiv şi veşnic. Mă îndoiesc că se duce cineva la domnul primar şi spune că vrea să pună şi el o cruce în centrul orasului său unde crede de cuviinţă. În Brăila am locuit aproape douăzeci de ani pe unul dintre drumurile strategice, drumul spre cimitir. Erau zile în care tot blocul se distra chiar şi la mai mult de cinci procesiuni, cu dric şi fanfara Şantierului Naval.
Fireşte, vorbim de o atracţie socială care nu a pierdut din farmec nici astăzi. Auzeam aproape zilnic în copilărie urlete de plâns, marşuri funebre, nemaivorbind de ce puteam vedea pe fereastră.
Contemplarea morbidului o conţine vreun secret compensator, care îi poate face pe unii să se buc