Rutina profesională ne împiedică deseori să gândim şi să emanăm precepte filozofice legate de practica medicală pe care am învăţat-o şi o aplicăm fiecărui pacient. Doar o minoritate, formată mai ales din cercetători dedicaţi ştiinţelor de bază, alocă timpul şi energia necesare pentru a pune întrebări fundamentale – şi uneori chiar găseşte răspunsuri, iniţial teoretice, dar care pe parcurs capătă aplicaţii extrem de importante în activitatea cotidiană. (...)
Rutina profesională ne împiedică deseori să gândim şi să emanăm precepte filozofice legate de practica medicală pe care am învăţat-o şi o aplicăm fiecărui pacient. Doar o minoritate, formată mai ales din cercetători dedicaţi ştiinţelor de bază, alocă timpul şi energia necesare pentru a pune întrebări fundamentale – şi uneori chiar găseşte răspunsuri, iniţial teoretice, dar care pe parcurs capătă aplicaţii extrem de importante în activitatea cotidiană. De exemplu, oare de ce căile digestive superioare au o poziţie anteri Publicitate oară (faţă de cele respiratorii) în partea lor cranială, dar se plasează în continuare posterior de laringe şi de trahee? Iată o întrebare pe care nu mulţi medici şi-au pus-o, chestiunea având, fără discuţie, în momentul de faţă, o importanţă eminamente teoretică. Nici măcar medicii anestezişti n-au avut curiozitatea să se întrebe de ce pentru a intuba traheea e nevoie de a introduce, de cele mai multe ori, sonda/tubul pe cale orală, cavitatea bucală fiind un organ cu dublu rol, ea reprezentând (împreună cu cavitatea nazală) nu numai partea cranială a căilor respiratorii, ci şi (sau mai ales) porţiunea cranială a tubului digestiv. Profesorul Peter Biro, de la Clinica Universitară Zürich, Elveţia, originar din Oradea, este cel care în paginile revistei ISRAEL MEDICAL ASSOCIATION JOURNAL (IMAJ), nr. 1/2011 încearcă să dea un răspuns corect la întrebarea de
