Multi cred ca viata Monicai seamana cu un basm in care inainte ca povestitorul sa apuce sa incalece pe-o sa, incaleca eroina pe vreo 300 de cai cat dezvolta Bentley-ul primit de la Dop Imparat.

Viata Monicai nu e o poveste. Cred ca existenta ei seamana mai degraba cu un banc. Bacauanca este varianta feminina a imparatului de peste noua mari si noua tari. Personajul se trezeste intr-o dimineata, iese la fereastra, isi aseaza barbia in sceptru, isi arunca privirea peste cele noua taramuri si noua balti si zice: ‘’Bai, ce departe stau!’’

Bacaul nu se vede de pe terasa vilei lui Dop Imparat de la Izvorani. Voit, a proiectat o terasa orientata spre Vest numai ca sa nu-i insinueze Reginei-de-Gaura-Cheii depresii si dor de copilaria terminata brusc. Regina se mai furiseaza, insa, din cand in cand in spatele casei si, inalta cat Pasarilatilungila fiind, daca se mai ridica si pe varfuri zareste perfect boarfele intinse la uscat in balcoanele blocurilor din Cartierul Nord al Bacaului, unde a crescut si ea.

‘’Bai, fir’ar, ce departe am ajuns!’’ ingana Regina-de-Gaura-Cheii, intorcandu-si repede privirea si grabind pasii ca sa ajunga mai repede in resedinta decorata somptuos, acolo unde, la adapostul acvariului si piscinei imparatesti, stie ca trecutul gri n-are cum sa se pravaleasca peste gloria roz de acum. Acolo unde, vegheata de picturile murale ale lui Balasa, isi admira cu lacomie cuceririle ultimilor ani.

Langa diadema care o atesta ca unica stapana a tinutului Gaura-Cheii, stau celelalte obiecte de slava si mandrie. Ordinul Posetei-Trase-Pe-Cap i-a fost decernat de catre Academia-Punctului-G-De-La-Capatul-Cuvantului-Shopping in timpul unei ceremonii fastuoase desfasurate la Munchen. Alaturi de el, in camera de primire a oaspetilor, Regina a asezat si diploma de la vestita Universitate Opulenza din Milano, unde un impresar itali