Mai multe adaposturi antiaeriene ale blocurilor din municipiul Timisoara, nu mai pot fi folosite in cazul unui atac aerian. Cele mai multe dintre ele au fost lasate de izbeliste si s-au transformat in timp in adevarate "bazine subterane", fiind inundate din cauza infiltratiilor in cladiri sau de la apa scursa de la tevile deteriorate.
In municipiul de pe Bega exista aproape 90 de adaposturi antiaeriene, insuficiente, insa, la o populatie de aproximativ 400.000 de persoane, atat cat are marele oras banatean. Problema e ca, desi putine, aceste spatii nu pot fi folosite in caz de forta majora. Majoritatea punctelor de adapostire se afla la subsolul blocurilor construite "pe banda rulanta", in Epoca de Aur.
In prezent, aceste blocuri, supranumite "cutii de chibrituri", prezinta o multime de fisuri pe fatada. La fiecare cutremur mai puternic, produs pe falia tectonica banateana, locatarii constata cu disperare cum crapaturile aparute de-a lungul timpului la imbinarea placilor din care e alcatuit blocul se maresc.
La un atac aerian sustinut, sub nici o forma aceste cladiri nu ar rezista bombelor. In acest caz, solutia de salvare a locatarilor ar fi adaposturile antiaeriene de la subsolul blocurilor. Aceste locuri de adapostire au fost construite intre anii 1979 si 1982, ele fiind adaptate la tehnica de lupta de atunci.
Cum, insa, in ultimele doua decenii tehnica militara a evoluat enorm, pana si reprezentantii Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta "Banat" (ISUB) sunt sceptici in privinta eficientei adaposturile in cazul unui atac.
"Nu putem garanta siguranta utilizatorilor, daca atacurile - executate cu tehnica de lupta de ultima generatie - sunt indreptate in mod deliberat asupra punctelor de adapostire", a declarat colonelul Mihai Benga, inspector-sef i
