Foto: Evz
Cunoscut atat printre belgieni, cat si printre romanii din Belgia drept „Printul”, Cantacuzinul care sta intr-un bloc din Bruxelles isi incepe povestea vietii cu varful unui arbore genealogic celebru: „Eu sunt descendent al imparatilor bizantini...”.
Descendentul sarac al unei mari familii
Pensionat de cativa ani si cu un chef de vorba de parca-ar veni sfarsitul lumii poimaine, Matei Cantacuzino reface toata istoria familiei sale cu pricepere de cercetator, pasiunea unui om implicat, date si documente: „Noi ne tragem din Cantacuzinii care s-au stabilit in Tarile Romane prin 1600.
Bunicul dinspre mama e din familia Bellu, baroni care au donat la un moment dat terenul pe care s-a construit cimitirul cu acelasi nume. Bunica dinspre tata a fost fiica printului Bibescu, baiatul domnitorului George Bibescu - cel care i-a dezrobit pe tigani si a cazut la Revolutia din ‘48.
Si printul Bibescu, deci strabunicul meu, care a fost la un moment dat ofiter in armata franceza, s-a casatorit cu Valentine Chimay - dintr-o mare familie nobila europeana...”, povesteste cu vitalitate si viteza de sportiv Matei Cantacuzino, la 69 de ani impliniti.
Pensionar sarac, dar cu o descendenta nobila, tratat cu atentie in revistele din Belgia („Le prince Cantacuzene entoure de Mme Yvette Fulicea et de Mme Mezincescu”, scria revista „Point de Vue” din noiembrie 1990), emigrantul din neamul Cantacuzin nu a primit niciun cent in portofel din asocierea cu familiile regale, si viata nu i s-a usurat deloc din aceast motiv.
„Nici in Romania nu am fost bogat, eu m-am nascut la bloc. Blocul „Spicul”, care e vizavi de primarie, langa Cismigiu, si singura legatura cu viata unei familii nobile e ca am facut Institutul Francez si ca, in copilarie, mergeam la Sinaia in vacanta de vara, la o casa a Bibestilor.
Asta pana
