Prim plan Intr-o lume islamica unde in mult prea mare masura domnesc inca prejudecatile si violenta, scriitorul Naghib Mahfuz da o lectie de toleranta, intelepciune si echilibru, facind elogiul libertatii si al dreptului de a opta. A incetat din viata, mercuri 30 august, unul din marii scriitori ai veacului XX: Naghib Mahfuz. Socotit fondatorul romanului arab modern, Mahfuz s-a nascut in 1912, la Cairo (ar fi implinit, in decembrie, 94 de ani). In 1922 Egiptul a iesit de sub protectoratul britanic, in tara manifestindu-se un puternic curent de renastere nationala (inclusiv in mediile literare) si de deschidere catre Occident. Mahfuz a debutat, ca student, cu articole literare si filosofice. S-a aratat, din tinerete, pasionat de istoria milenara a Egiptului. A debutat editorial in 1938 cu volumul de nuvele Soapta nebuniei. Un an mai tirziu publica romanul istoric Jocul destinului. Exploateaza acelasi filon istoric si in romanele Radubis si Lupta Tebei. Trece, dupa cel de al doilea razboi mondial, la o proza cu o problematica apasat contemporana, ce prezinta adesea evenimente cruciale din evolutia statului egiptean. In 1956-1957 ii apare o trilogie devenita celebra in intreaga lume. Traducatorul roman, Nicolae Dobrisan, a preferat sa lase titlurile in araba. Editia franceza traduce titlurile trilogiei: Impasul celor doua palate, Palatul dorintei, Gradina trecutului. Cariera lui nu e lipsita de momente dificile. Denunta intr-un roman, Fiii Medinei, derivele autoritare ale regimului Nasser. Romanul e considerat blasfematoriu si interzis (va fi tiparit la Beirut). E unul din rarii intelectuali arabi care aproba acordurile de pace dintre Egipt si Israel din 1979, desi isi declara totodata solidaritatea cu palestinienii. A fost, in consecinta, boicotat in mai multe tari arabe. A fost un liberal (nu un adept al socialismului, cum incercau sa-l prezinte prefetele la traduceri