Sfatul dat României de profesorul britanic James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru economie, este cât se poate de limpede: ieşiţi din UE! OK, sir, dar pentru a merge unde?
Întrebare, cred, esenţială pentru o Românie care a sacrificat enorm pentru apartenţa la spaţiul european, cel la care, alături de NATO, a reprezentat singura opţiune strategică viabilă care i-a stat în faţă după căderea comunismului şi dizolvarea celor două spaţii de putere ale sale, CAER şi Tratatul de la Varşovia. Noi am vazut asta ca opţiune strategică esenţială pentru supravieţuirea naţională. Exact la fel au raţionat şi toate celelalte ţări care au compus un universal comunist controlat de fosta URSS.
Am fi avut de ales altceva? Sigur.
1. Aveam posibilitatea să rămânem singuri, continuând sistemul autarhic gândit de Ceauşescu şi care devenise nu numai insustenabil, ci şi de-a dreptul ucigaş pentru populaţia României în ultimul deceniu dinainte de Revoluţie.
2. Exista posibilitatea să aderăm la Comunitatea Statelor Independente, alături de multe dintre fostele state componente ale URSS .
3. Ne-am fi putut gândi să începem noi lucrarea la un anume tip de integrare cu statele din spaţiul Mării Negre (însă mereu în poziţie de outsider în raport cu cei doi actori majori care se bat şi acum pentru supremaţie, Federaţia Rusă şi Turcia)
4. Ne-am fi putut gândi să aşteptăm (o putem face şi acum) şi să vedem dacă, cumva, poate reuşi proiectul american al “Marelui Orient Apropiat”, cu Turcia la butoane, în caz că nu-I reuşeşte tentativa de a intra în UE…un fel de Fanar post-Fanar al secolului XXI.
Patru opţiuni care sunt, evident, non-opţiuni în raport cu interesul nostru naţional de supravieţuire, cu logica jocurilor de putere actuale şi a perspectivelor care se desenează acum pe plan geo-politic. Şi cu bunul simţ…Dar nu şi contradictorii cu principiul