Acuzele împotriva lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian se sprijină în principal pe mărturiile lui Ioan Păun, fostul consul al României la Shanghai, şi pe o probă „beton” – banii manevraţi pe traseul România-China pentru cumpărarea unor obiecte comandate diplomatului de către familia premierului pentru mobilarea unor imobile. Faimosul Dosar „Zambaccian” este considerat de DNA „regina” salbei de procese intentate lui Adrian Năstase pentru faptele de corupţie care i s-au pus în cârcă după alegerile din 2004. Adversitatea politică aprigă dintre Năstase şi Băsescu s-a condensat în dosare ticluite de o echipă de procurori „dedicată” sarcinii asumate de Daniel Morar şi Codruţa Kovesi, menită să-l scoată din joc pe liderul PSD. După şapte ani de gâfâială a instituţiilor abilitate, câteva dosare considerate şi raportate ca „marea corupţie” la organismele de supraveghere a stării Justiţiei din România, au ajuns în faza de anunţare a sentinţelor. În „Mătuşa Tamara” instanţa supremă l-a achitat iniţial pe Năstase, acuzarea prezentând probe care au format o primă mascaradă judiciară. A urmat „Trofeul calităţii”, altă cauză în care probele DNA, adunate după audierea a aproape 1.000 de martori ar fi trebuit să eşueze în faţa unor judecători imparţiali. Completul condus cu „zurgălăi” a împărţit ani de închisoare pentru cei acuzaţi, condamnându-l la 2 ani de închisoare pe Adrian Năstase, sentinţă atacată cu recurs. Am apreciat recent că „Trofeul Calităţii” este un dosar eminamente politic, o altă mascaradă judiciară pusă în operă de aceiaşi regizori.

În fine, în faza anunţării sentinţei a ajuns şi „Zambaccian”, dosar lansat cu mare pompă şi eforturi de punere în scenă de Daniel Morar & CO. Cum spuneam, personajul-cheie este un fost ofiţer „diplomat”, Ioan Păun, care a susţinut că a fost obligat să devină în China un fel de achizitor şef pentru investiţiile imobil