Aflat in precampanie pentru prezidentialele din Franta, actualul ministru de Interne Nicolas Sarkozy a trecut la Bruxelles testul de „eurocompatibilitate”, dupa cum a titrat Liberation. Sarkozy s-a lansat ca lider european, venind cu propuneri care au mai scuturat din blazarea ce domneste dupa respingerea Tratatului Constitutional.
El reia o idee care circula de ceva vreme, anume adoptarea unui mini-tratat care ar prelua din textul Constitutiei schimbarile institutionale necesare pentru ca deciziile sa se ia mai usor. Si, pentru prima oara la un asemenea nivel, Sarkozy vine cu o propunere de calendar: textul ar urma sa fie adoptat in timpul presedintiei germane in 2007 si ratificat in timpul celei franceze in 2008.
Cit despre continutul noului document, acesta ar trebui sa preia din Constitutie elementele cu care toata lumea a parut a fi de acord in timpul dezbaterilor interne: extinderea majoritatii calificate pentru luarea deciziilor; instituirea unei presedintii permanente a UE (care sa inlocuiasca presedintia prin rotatie) si crearea functiei de ministru de Externe (care sa inlocuiasca functiile
actuale de Inalt Reprezentant pentru Afaceri Externe si Comisar pentru Afaceri Externe).
Dar, mai ales, Sarkozy a surprins printr-o propunere indrazneata de reformare a Comisiei. In prezent, fiecare stat membru desemneaza un comisar. Cind s-a lucrat textul Constitutiei, pozitia tarilor mari (care doreau reducerea numarului de comisari) s-a ciocnit de atitudinea celor mici, care nu erau gata sa renunte la principiul egalitatii si la propriul comisar.
Textul final vorbea de o Comisie redusa, un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul tarilor membre, fiecare stat avind in mod egal dreptul de a numi comisari, prin rotatie. Ar fi fost ceva asemanator cu Consiliul de Securitate al ONU (de altfel, un alt organism faimos
