Monica Alexandra Şincan este profesor de istorie la Gimnaziul “Europa” din Târgu-Mureş. Experienţa şi pasiunea care o leagă de această disciplină şi implicit de elevi, o fac să înţeleagă sistemul de învăţământ aflat într-o continuă schimbare, punctând plusurile şi minusurile acestuia.
Reporter: Sunteţi profesor de istorie. Aveţi vreo metodă specială de predare?
Monica Şincan: Nu am o metodă anume de predare. De regulă, combin metodele tradiţionale cu cele moderne, pentru că sunt mai mulţi factori care contribuie la realizarea lecţiei, şi anume: obiectivele educaţionale, conţinutul învăţării, specificul clasei de elevi, timpul pe care îl am la dispoziţie şi contează foarte mult şi resursele de care dispun. Deci, nu se poate spune că există o metodă care să fie perfectă pentru toate tipurile de clase.
Rep.: Care sunt punctele forte ale învăţământului actual în România?
M.M.: Avem foarte mulţi elevi buni care provin din familii care se preocupă de educaţia lor. În ziua de azi, elevii sunt stimulaţi şi ajutaţi, în special de familie pentru a învăţa, spre exemplu, limbi străine sau pentru a se descurca foarte bine la calculator. Îi menţionez şi pe oamenii dedicaţi meseriei, care o fac din plăcere, cu toate că azi, un cadru didactic nu este stimulat financiar. De regulă, cine a pus accent pe baza financiară, a ieşit din sistem. Aş mai menţiona şi adaptabilitatea sistemului, pentru că în ultima perioadă s-au făcut foarte multe reforme iar sistemul de învăţământ s-a adaptat şi nu a clacat. A fost în măsură să răspundă cerinţelor care s-au impus.
Rep.: Dar cele slabe?
M.M.: Prima şi cea mai cunoscută este finanţarea învăţământului. Nu se acordă veniturile necesare iar profesorii nu dispun de materiale didactice pe care să le utilizeze la oră. În urmă cu câţiva ani, Guvernul acorda 100 de euro, cu care profesorii puteau să-ş