Nemţii s-au folosit de cele două motoare care ajutau economia grecească să funcţioneze fără probleme: miza şi fakelaki, scrie Der Spiegel în ediţia online. Ambele cuvinte au, în română, acelaşi sens: mită. Diferenţa este că fakelaki are mai degrabă sensul de "atenţie". Traducerea cuvântului este "pliculeţ", cu care te duci la doctor sau la funcţionarul de la administraţia financiară.

Miza, în schimb, înseamnă bani mulţi, care nu încap într-un plic ci, mai degrabă, într-o valiză, sau care trebuie ascunşi într-unul din multele paradisuri fiscale ale lumii. Fără miza, nicio companie străină nu ar face afaceri în Grecia. În special contractele mari, cu statul, se fac cu miza.

Prin aceste contracte, milioane de euro se plimbă în jurul lumii prin conturile unor companii folosite pe post de paravan, pentru a ajunge, în final, în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor publici, armatei şi politicienilor. De obicei, banii sunt trecuţi în contabilitatea companiilor sub formă de comisioane pentru negocierea contractelor. Iar industria germană este unul dintre marii jucători în această poveste.

Germania este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Greciei - anul trecut, exporturile s-au ridicat la 6,7 miliarde de euro, iar importurile din Grecia, la 1,9 miliarde de euro . Cum s-a ajuns la acest excedent comercial?

Potrivit Comisiei Valorilor Mobiliare din SUA (SEC), de exemplu, producătorul auto german Daimler a plătit miza în ultimii ani, pentru a-şi exporta producţia în Grecia. Se pare că până şi operatorul reţelei naţionale de căi ferate din Germania, Deutsche Bahn, a dat mită pentru a câştiga un contract pentu o cale ferată subterană, înainte de jocurile olimpice din 2004. O sumă cu cinci zerouri ar fi ajuns în buzunarul unui înalt funcţionar, prin intermediul unui consilier.

Astfel de contracte sunt foarte profitabile, chiar dacă şpa