După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel priveşte cu gratitudine în sus, la împlinirea vârstei de 69 de ani. Nu el s-a dus către actorie. Ea a venit spre el, după ce

După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel priveşte cu gratitudine în sus, la împlinirea vârstei de 69 de ani.

Nu el s-a dus către actorie. Ea a venit spre el, după ce picase admiterea la Facultatea de Construcţii şi făcea figuraţie la Teatrul Naţional din Iaşi. Momentele de graţie le datorează familiei, pe care o consideră cea mai mare realizare, şi publicului, pe care nu l-a trădat niciodată.

Au început să sune telefoanele de felicitare?

- Au sunat chiar mai devreme decât v-aţi putea imagina: în urmă cu o lună, pe 4 mai. Ziua mea de naştere a intrat greşit - nu datată pe 4 iunie, ci pe 4 mai - într-o bază de date. Eu le-am mulţumit anticipat...

Împliniţi 69 de ani. Cum se înclină balanţa: spre bine, spre mai puţin bine, este în echilibru?

- He, he, he! Am forţă şi optimism să mă bucur de ce mi-a oferit până acum viaţa: o familie împlinită, dragostea oamenilor... Până când "Stăpânul" o să zică "Stop", o să mă bucur şi o să-i mulţumesc pentru ce mi-a dat!

"Cel mai popular actor", "cel mai iubit"... Cum explicaţi popularitatea dvs., şi înainte şi după "89?

- Noi am reprezentat oful omului simplu. Înainte de "90, reuşeam să spunem lucrurilor pe nume într-un mod voalat, când puţini aveau curajul s-o facă. Cred că oamenii au simţit că nu i-am trădat, că am fost cinstiţi cu ei. Publicul nu poate fi păcălit - simte şi te răsplăteşte sau te sancţionează.

Când am spus "noi", m-am referit la Stela, partenera mea de scenă de 30 de ani, şi la Gelu Maximilian, care ne scria textele. Cu mult înainte de revoluţie, orice cetăţean care simţea nevoia să ia o gură de oxigen venea la spectacolele noastre, la Boema.

Aţi picat admiterea la