De teflon. Şi bormaşini. Chiar şi chintale de ulei. De floare şi de palmier. Pentru că s-au îmbulzit la toate deschiderile de hypermarket-uri. Dat fiind că Superman şi omologii săi contemporani au salvat euro la un şpriţ până la zi, vor mai avea. De toate. Viitorul sună bine. Depinde numai de imaginaţia negustorilor. Stăm sub umbrela lor protectoare. Până la alegeri, e timp de umplut cămările, boxele din subsoluri şi bucătăriile de vară. S-ar putea să bage joagăre şi baroase. Sau creioane de tensiune la superofertă. De ce nu, prize de 380 fără împământare şi becuri bio. Românii se trag din Decebal şi Traian. Locuiesc în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Au munte, mare, deal şi şes. Sunt oameni primitori. Şi au femei frumoase. Oameni şi femei. Împreună sunt un popor creştin, paşnic şi gospodar. Gătesc gras şi beau vinul cu sifon. Dar nimeni şi nimic nu le învinge instinctul animalic.

Filmată din elicopter, în zi de pomeni, România pare Medusa. O căpăţână mare cu mulţi şerpi în păr. Cam aşa arată, de sus, distribuirea geografică a cozilor. Zace latentă-n poporul suveran voluptatea gheşeftului. Disperarea de a nu rata oportunitatea. Uneori, din ce în ce mai des în ultima vreme, vulcanul pomanagelii erupe cu presiune. Iar dezumanizarea semenilor se expune în toată splendoarea ei hâdă. Fie că împarte popa ceva, fie că se popularizează electoral primarul. Fie că-i gratis (ca la moaşte de succes şi apă sfinţită la butoi ori la sarmale şi fasole cu ciolan), fie că pare mai ieftin. În comparaţie cu ce? Nu se ştie care-i nivelul de raportare. Dar nici nu contează.

Cultura de mall hrăneşte un soi de instinct straniu al supravieţuirii. Ai, n-ai nevoie, te bagi în grămada (dez)organizată. Ca să prinzi. Nu contează ce şi nici dacă-ţi face trebuinţă. Nici măcar dacă se dă neapărat ceva. Doar n-o să fii tu fraierul care dă cu piciorul şansei. Şansa să ce? Nu ştii exa