Tribunele pline de la meciul Steaua-Mioveni au demonstrat că microbiştii constănţeni au rămas fideli sportului rege.

De două sezoane, în eşalonul secund, „marinarii" fac tot posibilul să readucă lumea în tribunele stadionului, dar în zadar. Au existat vremuri în care Farul evolua cu tribunele pline şi atunci când era în Liga a II-a, dar acele vremuri par de mult apuse. Chiar şi în ultimii ani petrecuţi în eşalonul de elită, Farul a avut una din cea mai mică medie de spectatori pe meci. Aceasta a fost ridicată doar atunci când „marinarii" evoluau în faţa granzilor bucureşteni.

Microbiştii constănţeni recunosc faptul că la acele meciuri spectatorii veneau mai mult să îi vadă pe oaspeţi, decât pe constănţeni. A venit însă Steaua la Constanţa şi stadionul „Farul" a prins din nou strălucire. Făcând abstracţie de faptul că mai sunt scaune rupte, iarba mai creşte nu doar pe teren, ci şi prin tribune, iar pet-urile şi cojile de seminţe nu au dispărut în totalitate, putem spune că arena a avut parte de un spectacol fotbalistic în adevăratul sens al cuvântului, cu amendamentul că singurii constănţeni s-au aflat în tribune.

Atmosfera, la care au participat aproximativ 10.000 de spectatori, a fost întreţinută şi de „gazdele" din teren, care au reuşit să se impună cu un categoric 4-0. Totuşi, Steaua nu a fost încurajată de propria galerie, aflată în conflict cu patronul grupării din Ghencea. În aceste condiţii, cântecele şi scandările tradiţionale de pe „Steaua" nu s-au mai auzit şi la Constanţa. Arena constănţeană a fost mereu preferată de Steaua, care a mai jucat pe litoral şi în Cupa României, cu Oţelul, dar şi de prima reprezentativă, atunci când antrenor era tot Victor Piţurcă. În preliminariile pentru Campionatul Mondial din 2010, România a jucat la Constanţa atât cu Franţa, cât şi cu Serbia. De fiecare dată suporterii constănţeni au încurajat cum se cuvine