Si pentru ca e vorba de figuri frapante ale secolului incheiat, mica lista le are in vedere doar pe cele ce au respirat, fie si o clipa, acelasi aerul cu pictorul. Nu vazute, asadar, pe ecrane - mici, mari -, ci in acelasi aer - respirabil, irespirabil - oricum intr-o privilegiata sansa. Daca e de acceptat ca vizualul - memorie a celor vazute - se poate substitui memoriei ca atare, atunci ingaduiti-i pictorului sa-si asume aceasta cu predilectie. Si pentru ca e vorba de figuri frapante ale secolului incheiat, mica lista le are in vedere doar pe cele ce au respirat, fie si o secunda, acelasi aer cu pictorul. Nu vazute, asadar, pe ecrane - mici, mari -, ci in acelasi aer - respirabil, irespirabil - oricum intr-o privilegiata sansa. Pictorul recunoaste ca nu l-a vazut pe Mao, neiertindu-si, fireste, nesansa ce l-ar fi plasat in galeria - fericita, nefericita - a martorilor oculari ai strigoiului cu ochi oblici. A vazut insa altceva. Era o seara senina, Iasul fusese scos din endemica-i letargie si minat spre frumoasa lui gara venetiana, marcata, vai, de urmarile invaziei rosii, fiind ultima statie la peronul careia se opreau sinele late venind tocmai de la Moscova. Asadar, piata din spatele garii gemea de lume, reflectoarele focalizau scena improvizata pe marile trepte din spate. Pe care urma sa se arate... sa se arate... Hrusciov. Va dati seama ce importanta avea oprirea de citeva minute a nou-instalatului Nikita, in drum spre Europa, via Bucuresti! Clipa infernului estic. Si Tito coborise cindva - de ce? - pe acelasi peron. Via Moscova. Clipa infernului komintern. Pictorul are notata vizita lui Ceausescu la una din Bienalele de la Dalles. Somptuoasele sali, pline de lumea buna a Bucurestilor. Avind-o in vedere, evident, si pe cea cu epoleti ascunsi. Lume buna si ea. Bienalele aratau bine. Se dadea cezarului ce i se cuvenea, adica marea incapere cu trepte din fata, plin