Ádám Bodor, scriitor maghiar, care a făcut doi ani de închisoare politică în România, a scris un roman care explorează universul concentraţionar în toate ungherele sale. Cartea „Vizita arhiepiscolului”, publicată la Editura Polirom, va fi disponibilă în librării de săptămâna viitoare.
„Sigur că lumea lui Ádám Bodor e una kafkiană - personajele lui sunt iremediabil captive într-un univers ca o roată-carusel pentru şoareci, învârtindu-se tot în gol, la semnele unei puteri invizibile şi absurde. Spre deosebire, însă, de scrierile lui Kafka, în «Vizita arhiepiscopului», ca şi în «Zona Sinistră», mediul nu e unul urban, ordonat statal, birocratic. Dimpotrivă, e o cădere din civilizaţie, înapoi la resorturile ilogice ale ancestralului.
Bogdanski Dolina, oraşul din jurul lagărului Izolda (căci târgul e al lagărului, nu invers), pare o colonie de sectanţi, condusă de prelaţi iluminaţi, infiltraţi pînă în străfundurile ei, o colonie din care, pătrunşi de forţa mistică ori resemnaţi până la ipocrizie, locuitorii nu mai visează să evadeze.
Mai acut decât orice teoretician al totalitarismului, Bodor ipostaziază ideologia, oricare va fi fiind ea, drept o religie - una politică, dar religie", arată criticul de teatru Iulia Popovici în prefaţa celui de-al doilea roman de Adam Bodor, „Vizita arhiepiscopului". Cartea va apărea în colecţia „Biblioteca Polirom" săptămâna viitoare.
Ideologie şi preoţime
Biografia lui Ádám Bodo, în vârstă de 74 de ani, revelează un scriitor adânc marcat de experienţa carcerei. Făcând doi ani de închisoare politică, în celulele de la Cluj-Napoca şi Gherla, i-a cunoscut pe unii dintre foştii membri ai Gărzii de Fier româneşti.
Personajul principal al lui Bodor din „Vizita arhiepiscopului", Gabriel Ventuza, ajunge în Dolina pentru a recupera rămăşiţele pământeşti ale tatălui său. Găseşte un univers aparte, în care „e