Unul dintre cei mai talentati portari ai Iasului si din tara, Benone Dohot, nu se mai razgindeste si pune punct definitiv carierei sale de fotbalist Vestea retragerii din activitatea competitionala a portarului Benone Dohot dupa numai o etapa de la inceperea campionatului a cazut ca un traznet in Copou. Toti au crezut ca este un moment de deruta al valorosului portar iesean insa timpul a dovedit ca Dohot este om de cuvint si, odata plecat dintre buturi, nu se mai intoarce. Prin ce trece un fotbalist care renunta la cariera dupa 25 de ani petrecuti pe stadioane si alte lucruri despre unul din diamantele scoase de renumita scoala de portari ieseana aflati din cele ce urmeaza. - Benone, hai sa dam timpul inapoi. - As vrea eu sa fie asa si sa-l intorc macar cu vreo 10, 15 ani. In citiva ani de fotbalist platit la nivelul zilelor de azi as fi adunat destul ca sa traiesc linistit impreuna cu toata familia. Asa insa eu am prins, in principal, vremurile romantice. Nu pot sa spun ca nu erau bani dar nu se compara cu ce este acum. Dar sa revin la intrebare. Cred ca vrei sa-mi fac un fel de curriculum vitae. - Exact! - In 1973, cind aveam 10 ani, am intrat in grupa de copii a lui Dumitru Romila de la piticii Politehnicii. La 17 ani am fost cooptat in lotul mare de Leonida Antohi, debutul in poarta lui Poli si implict in Divizia A facindu-l pe 17 mai '83 la un meci Farul - Poli pe care l-am cistigat cu 2-0. A urmat apoi, incepind cu '86, un an la Dinamo sub comanda lui Mircea Lucescu ca urmare a schimbului cu Stelea, trei la Moreni, reintoarcerea in Copou unde am stat intre '90 si '92, Miskolc Diosgyory in urmatorii doi ani, un sezon la Ceahlaul si doua la Foresta Falticeni. Apoi, in ''97 m-am intors acasa, la Poli. - Ai calatorit, nu gluma. - Nu pentru ca mi-ar place acest lucru. Am cautat mereu sa joc acolo unde era mai bine, unde erau conditii bune. - Nu ai aparat numai prin