"Proximităţi şi mărturisiri conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. Am consemnat întâlniri esenţiale pe care le-am avut cu personalităţi fascinante din lumea teologică şi culturală. Un loc aparte îl deţine, desigur, N. Steinhardt. Multe pagini descriu experienţe de viaţă, alternând între literatură şi teologie. Autori importanţi sunt readuşi în actualitate printr-o lectură personală şi adecvaţi timpului nostru. Temele şi personajele acestora sunt retrezite şi redevin contemporane nouă. De asemenea am evocat momente trăite ca paroh într-un sat cu totul special din Transilvania, dar şi secvenţe din călătoriile făcute la Viena, Ierusalim, Amsterdam, Veneţia, Sankt Petersburg, etc. În profunzime, e vorba despre un jurnal de cititor/ scriitor."- Ioan Pintea
Întâlnirea dintre Iisus şi tânărul bogat m-a întristat profund. Aş fi vrut, simţind căutarea şi ardoarea tânărului pentru Învăţător, să-l văd, pe loc, ucenic al Lui. Faptul că acest tânăr îşi doreşte din inimă mântuirea, că respectă din copilărie, scrupulos, Decalogul, că e conştient că, totuşi, comportamentul lui nu îl recomandă încă pentru viaţa veşnică, dar în cele din urmă renunţă şi, mai grav, cade pradă tristeţii - toate acestea mă fac să fiu tare amărât de câte ori parcurg Matei 16-22, cap. 19. Întrebarea lui: Ce-mi mai lipseşte? e sinceră, susţinută de un interes urgent, care nu suportă amânare. Răspunsul lui Iisus e tot aşa: sincer şi sever: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; după aceea vino şi urmează-Mă. Avântul lui pentru viata veşnică este brusc oprit din pricina avuţiei. Retractil şi trist, tânărul bogat devine unul dintre cele mai deznădăjduite personaje din Evanghelie. Dacă eşti atent îl vezi pur şi simplu mut cum se retrage în lumea din care tocmai ieşise şi din care to