Observatorul cultural Nr.156 (18-24 februarie) oferea traducerea unui atent si necesar studiu recapitulativ, publicat de criticul britanic Eric Shanes in revista Artwatch UK, despre restaurarea ansamblului de la Tirgu-Jiu1. Atentia autorului se opreste asupra echipei de specialisti conduse de Radu Varia in intervalul 1991-1999, iar apoi asupra echipei aflate sub autoritatea Uniunii Artistilor Plastici, care a preluat sarcina incepind din 1999 si a finalizat restaurarea Coloanei fara sfirsit. Tonul temperat al analizei comporta o invitatie la dialog cu specialistii romani, intr-o chestiune de patrimoniu artistic de perena actualitate.

In esenta, afirmatiile lui Shanes converg in a semnala calitatea nesatisfacatoare a reconditionarii recente a Coloanei fara sfirsit. Mai grave sint semnele de intrebare formulate de critic cu privire la rezistenta in timp a stilpului de sustinere al Coloanei… . Cum tema reconditionarii a alimentat dispute aprinse in anii din urma, este poate necesar ca insasi cauza neintelegerilor sa faca obiectul unei reflectii concertate. Proiecte de restaurare complexe se desfasoara in regim continuu in tarile cu un patrimoniu artistic bogat, iar practica indelungata a dus, acolo, la stabilirea de lanturi decizionale care functioneaza normal si eficient, reducind la minimum costurile si tensiunile umane.

Restaurarea de fata nu este ultima. Mai devreme sau mai tirziu, va fi necesara o reconsiderare generala a problemelor legate de conservarea ansamblului de la Tirgu-Jiu. In aceasta situatie, ar putea fi util ca forurile competente sa deschida, din acest moment, dosarul viitoarei restaurari. Un prim capitol ar trebui sa se refere la stabilirea unor strategii neconflictuale de trasare a viitorului proiect, pornind de la o analiza cit mai obiectiva a deficientelor care au caracterizat activitatile de restaurare a Coloanei fara sfirsit pe parcu