Tehnic vorbind, nu existau motive juridice pentru declararea intregii Legi a lustratiei ca fiind neconstitutionala. Motivatia Curtii contine elemente ignare, sofisme si suprainterpretari care nu ii fac cinste. Am vazut ca principiul non-retroactivitatii, la origine un instrument de prevenire a tiraniei, a ajuns sa fie unul din principalele argumente ale sustinatorilor unei tiranii pentru a se sustrage legii. Un alt argument este cel care acuza instituirea unei "sanctiuni colective" prin legea lustratiei. In primul rind, trebuie precizat ca nu vorbim despre o sanctiune penala, ci de limitarea unui drept in cazul anumitor persoane. Legea lustratiei blocheaza temporar accesul la anumite pozitii publice pentru persoanele care au detinut functii in aparatul de putere comunist. De aceea lustratia se mai numeste "descalificare administrativa". In al doilea rind, legea lustratiei propune o procedura, asemanatoare cu aceea din legea privind colaboratorii Securitatii, in care angajarea raspunderii este individuala prin semnarea unei declaratii de proprie raspundere si in care caile de aparare sint mentionate. Chestiunea cea mai delicata este cea care priveste instituirea automata a incompatibilitatii si incetarea de drept a mandatului in cazul celor pentru care justitia constata apartenenta la structurile de putere si represive ale regimului comunist, fara documentarea unor actiuni individuale. Curtea Constitutionala vorbeste despre o sanctiune pe "criterii politice" (abuz semantic pe care l-am discutat intr-un articol anterior). Participarea constienta si activa la construirea unui regim dictatorial este un fapt blamabil in sine si nu poate fi echivalata cu exercitiul banal al unui drept "politic" intr-o democratie si nu constituie nicidecum un "accident biografic". Lustratia nu sanctioneaza, cum afirma Curtea, pentru "opinii personale si convingeri proprii sau pentru simplul