L-am cunoscut pe Platon într-un "restaurant" de cartier. O combinaţie destul de stranie între o speluncă, cu tacîmuri unsuroase şi cu un meniu unde figurau numai "ceafă de porc la grătar", "mititei" şi "ciorbă de burtă", bar destul de dichisit, cu whisky, dar şi bere la halbă şi club, cu poker mecanic, ring de dans şi trupă de manelişti, mai pe înserat. Platon stătea la o masă şi consuma rom cu bere. Ca marinarii, deşi "meseria" sa de bază era cu totul alta. "Mă numesc Platon şi mi se zice Platon", mi s-a prezentat. Nici o legătură cu filozofia. Platon era pur şi simplu numele său de familie şi singura carte pe care o citise în viaţa sa a fost Trei grăsani, de Iuri Oleşa, după cum s-a lăudat ulterior. "Era ceva legat de circ... Frumoasă carte! Avea poze mişto!" Mi-amintesc destul de vag ilustraţiile, dar subiectul era cu totul altul. "Cumva lupta clasei muncitoare împotriva aristocraţilor îmbuibaţi ruşi?", îi sugerez timid. "Să n-aud de ruşi!", zbiară Platon. Era să mă găurească unu' odată, cu o puşcă de vînătoare! N-o să mai zic nimic de ruşi; nici de chinezi, care au vrut să-i taie două degete, şi nici de ţigani, care l-au atacat cu săbii ninja. Dintre toate neamurile pămîntului, românii se dovedesc a fi cei mai paşnici. Mă aşezasem destul de stînjenită, dar prietenul cu care venisem mi-a şoptit că sînt în siguranţă. Pe vremuri, cei doi fuseseră buni "tovarăşi" şi colegi de echipă, la un club obscur de prin Moldova. Lupte, în compeţiile sportive şi bătăi de maidan, în timpul liber. "...dar a venit Tibi ăsta, mare om, şi ne-a adunat pe toţi de pe drumuri. Ne-a zis: «Mă, golanilor, nu-i păcat să daţi cu pumnu' pe stradă şi să vă îmbătaţi ca porcii prin cîrciumi, cînd puteţi să intraţi în afaceri, să cîştigaţi o căruţă de bani?». Ne-a spus că, aşa, ne pierdem talentele şi o să intrăm cu toţii la pîrnaie, într-o bună zi şi că... păcat de noi! Mare om, Tibi ăsta!