De ce toate aceste avataruri si sincope? Deoarece studentii nu vin cu o pregatire corespunzatoare din liceu. N-au notiuni de teorie literara, n-au cultura generala, nimeni nu le-a stimulat si dezvoltat simtul critic, n-au disciplina muncii. In sistemul Bologna, licenta se da dupa (numai) trei ani de studii. Spre sfirsitul anului al II-lea, studentul trebuie sa-si aleaga subiectul lucrarii de licenta si sa opteze pentru un indrumator stiintific. Stabilirea subiectului se face, de regula, dupa o discutie intre student si profesor, pentru a ajunge la o solutie rezonabila, pentru a evita subiectele abisale ori incoerente. Se decide si formularea titlului, fie si provizorie, urmind ca eventualele corecturi sau nuantari sa se faca ulterior. Urmeaza vacanta de vara, timp in care, pe linga odihna binemeritata, studentul ar trebui sa se gindeasca si la licenta, sa citeasca spre exemplu (ma refer la facultatea de litere) operele autorului pentru care a optat. Ce poate fi mai reconfortant decit o lectura de vacanta, si placuta si profitabila! In toamna, la inceputul anului al III-lea, in octombrie (in cel mai bun caz) sau in noiembrie, studentul vine la profesorul indrumator pentru o prima discutie. Ceea ce relatez aici reprezinta experienta mea personala, dar stiu ca toti colegii mei cunosc experiente identice. Asadar, studentul se prezinta la profesor si prima lui fraza este urmatoarea: "Am venit sa va rog ("sa va rog" este facultativ, n.m.) sa-mi dati bibliografia". Inainte de toate, studentul ar trebui sa caute el insusi o minima bibliografie, pe care profesorul sa o comenteze si sa o completeze. Or, constati ca viitorul licentiat nici nu s-a ostenit sa se uite in fisierele bibliotecilor iesene. El vrea bibliografia "mura-n gura", fara efort si fara bataie de cap. Dar de ce tine el asa de mult la bibliografie? Pentru ca, vai, cei mai multi compileaza fara complexe, lipesc c