Mare jucător de rugby în anii ’90, suceveanul a fost nevoit să renunţe din cauza unei accidentări. S-a apucat de karate ca să nu stea departe de sport.
Este unul dintre cei mai talentaţi rugbişti produşi vreodată de Suceava. În topul realizărilor personale ca sportiv pune locul cinci obţinut cu echipa naţională de rugby în 1987, la Campionatul European de la Berlin. O altă realizare este jocul făcut în 1991, tot cu naţionala, în Noua Zeelandă. Acolo a mâncat pentru prima dată şarpe şi spune că îşi aminteşte şi acum gustul.
De altfel, din 1990 până în 1992, cât a reprezentat România, a mers în atâtea deplasări cât să-i ajungă 100 de ani. Şi-a rupt însă piciorul într-un turneu în Franţa şi a fost nevoit să renunţe la pasiunea lui cea mai dragă, dar şi la sportul de performanţă.
Remarcat în satul natal de un antrenor de rugby
Cătălin Franciuc spune că, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar alerga în aceeaşi direcţie. A purtat mingea de rugby prin Marea Britanie, Suedia, Franţa, Italia. A ştiut întotdeauna cum să se bucure de premii şi de respectul oamenilor.
„Eram un copil normal în satul Ipoteşti-Tisăuţi şi era un antrenor de rugby care mai trecea prin sat şi întreba dacă nu sunt băieţi care doresc să facă sportul acesta. Eu am vrut. Prima dată am intrat în Lotul Naţional de Juniori, iar prima victorie a fost în 1986, când am obţinut «Cupa prieteniei între ţările sovietice». Apoi am intrat la Seniori“, îşi aminteşte fostul sportiv. Prin orice ţară se duceau aveau permis de plecare, puteau să se plimbe şi să admire marile oraşe ale planetei.
A gustat mâncăruri dintre cele mai exotice
„Cum la noi se bate mingea pe toate maidanele, aşa în Noua Zeelandă se joacă rugby“, spune Cătălin. În turnee a avut ocazia să guste din toate mâncărurile posibile. Cel mai greu s-a descurcat cu stridiile, nu pute
