Nenorocul său a fost acela că nu a avut în preajma lui un critic cu sufletul deschis pentru literatură, care să-l ridice pe podium, la înălţimea poeziei pe care a scris-o.
Ion Enache s-a născut în satul Chirceşti, comuna Micleşti, la 27 septembrie 1950. Copilăria şi-a petrecut-o în statul natal, unde a urmat şcoala primară, continuându-şi studiile ”profesionale şi liceale” la Piatra Neamţ şi Vaslui. A debutat în anul 1975 în revista Convorbiri literare, susţinut de ”poetul uriaşilor” Ioanid Romanescu, dar şi de criticul literar Daniel Dumitriu. De-a lungul anilor a publicat următoarele volume de versuri: Duminica sângelui, Editura Junimea, Iaşi, 1985; Quadrige, Editura Boema, Iaşi, 1993; Abisalom, Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1997; Sfera cu sfinx, Editura Timpul, Iaşi, 1998; Citat dintr-un vers, Editura Junimea, Iaşi, 2003; Cu albastrul Voroneţului tras peste pleoape, 2004; Metafizica uitării, 2005 şi Cândţigăncile înfloresc a doua oară - 2006. S-a stins din viaţă în 2006, la Vaslui, în urma unei grele suferinţe.
A fost un autodidact robust, cu o memorie fantastică, pentru care poezia era religia supremă... Şi-a biciuit nervii cu alcooluri tari, extragându-şi versurile din realitatea de zi cu zi. Deseori putea fi văzut la miezul nopţii navigând desculţ prin parc sau ciocnind câte un pahar de vin cu însuşi voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, căruia îi recita versuri patetice, povăţuindu-l cum să apere ţara de duşmani. De la Vaslui, dădea o fugă până la Podul Înalt, pentru a căuta urmele duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi. Deschiderile acestea n-au fost trecute cu vederea: oamenii vechii securităţi l-au chemat să le dea anumite explicaţii pentru faptele sale de vitejie şi vorbele aruncate în vânt prin cârciumi, dar şi în faţa domnitorului, pe care Ion Enache îl venera. Dar iată şi mărturisirea sa: ”am fost arestat pe motivul unei amenzi pe tren datorată un