Revoluţia Imaginea emblematică a fost bunica mea. Era în comă. În ziua revoluţiei a zis: "Doamne ajută!". Cînd a fost împuşcat Ceauşescu a spus: "Aşa-ţi trebuie!". Intrarea în politică Admiram foarte tare faptul că Traian Băsescu promova tinerii. Iar eu, o spun cu mîndrie, făceam parte din echipa lui. Apoi, am devenit ministru susţinut politic de PD. După aceea, a apărut decizia mea. Era dificil să stau deoparte şi să chibiţez. Voiam să demonstrez că un om tînăr poate face ceea ce face şi un om mai înţelept. Cariera Sînt din Constanţa. Am fost inginer constructor, am fost şeful unui şantier particular ce făcea drumuri pe bani europeni. Într-una din zile, patronul meu mi-a spus: "Anca, ai 25 de ani şi la 25 de ani ai atins maximum ce puteai atinge în Constanţa pe profilul tău. Constanţa îţi oferă mai puţin decît Bucureştiul". Am ajuns la Administraţia Drumurilor. Directorul mi-a spus: "Copile, noi ştim ce poţi tu să faci. Avem nevoie de un om pe finanţările externe". Am stat doi ani acolo, după care am ajuns în echipa de gestionare a acestor finanţări în minister. Mereu am dorit să-mi depăşesc condiţia şi să fac ceva concret pentru România. Anca Ai nevoie de curaj. Cînd îţi stabileşti un obiectiv, te duci spre el fără să te mai gîndeşti la oprelişti, mergi şi vei găsi pînă la urmă o soluţie. Am fost întotdeauna puternică şi am depăşit orice obstacol. Am fost raţională în a stabili priorităţi, a lua decizii. Politica Nu e compromis. Pentru mine politica înseamnă programe coerente, serioase, finanţate, nu vorbe în vînt. Singurul compromis pe care l-am făcut a fost legat de familia mea, părinţii şi copilul meu, pe care i-am neglijat în tot acest timp. Sînt o femeie normală, care azi-dimineaţă, în timp ce mă îmbrăcam, ascultam lecţia fiului meu despre citoplasmă şi nucleu. Duminică am simţit nevoia ca la ora 4 jumătate după-masă să merg acasă şi să am grijă de