Pentru cei unsprezece locuitori ai satului gorjean Boia, alimentarea cu apă înseamnă deplasarea pe o distanţă de un kilometru, pe o punte care stă oricând să se prăbuşească Pentru cei unsprezece locuitori ai satului gorjean Boia, alimentarea cu apă înseamnă deplasarea pe o distanţă de un kilometru, pe o punte care stă oricând să se prăbuşească Unsprezece oameni din localitatea gorjeană Boia trăiesc în condiţii inimaginabile. Fără apă potabilă, fără posibilitatea de a-şi cumpăra măcar o pâine. Un sat uitat de lume şi de autorităţi, unde oamenii spun că munca şi Dumnezeu îi ţin în viaţă. Cele trei case care mai sunt locuite în Boia sunt aşezate pe un deal izolat complet de lume. Ca să ajungi în acest sat trebuie să ai curaj. Micuţa localitate, dacă poate fi numită localitate, se află pe celălalt mal al râului Gilort, pe care poţi să ajungi doar trecând o punte şubredă din lemn. O punte care are aproximativ o sută de metri lungime şi e plasată la doi metri înălţime deasupra râului Gilort. Scândurile de lemn care formează puntea se mişcă ameţitor, iar câteva chiar s-au rupt în momentul în care încercam să ajungem în sat. "Problema cea mare este, mamă, apa" În Boia nu există nici măcar un magazin alimentar de unde cei 11 săteni să-şi poată cumpăra o pâine. Oamenii nu au nici medic şi nici un preot care să ţină slujba la biserică. Cu toate că în localitate se află o bisericuţă din lemn, monument istoric lăsat în paragină, sătenii din Boia sunt nevoiţi să meargă în satul vecin pentru a participa la vreo manifestare religioasă. "Problema cea mare este, mamă, apa. Că mulţi dintre noi suntem bătrâni şi când e vreme rea nu ne putem duce să cărăm cu găleata sau bidonul apă. E departe, noroi şi puntea aia e aşa cum este", povesteşte Ioana Negoiţă, o femeie care locuieşte de o viaţă în Boia. Soţul său, bătrânul satului, Aurel Negoiţă, spune că în tinereţea sa localitat