Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit..."
Ion Dolănescu se consideră un om împlinit. Tot ce i-a fost dat, tristeţe sau bucurie, a adunat în suflet şi în cânt.
Cântecul rămâne pentru Ion Dolănescu mângâierea sufletului. “Sunt convins că nu există fericire pe pământ, dar cred că Dumnezeu a făcut minuni cu mine, de unde am plecat şi unde am ajuns, în materie de cântec şi prin intrarea mea în politică. Mă simt împlinit. După o viaţă de cântec, tot asta aş face, dar dacă mi s-ar oferi şansa, nu aş mai vrea să o iau de la capăt. Nu-mi pare rău de nimic. Şi bune, şi rele, toate sunt de la Dumnezeu. Poate că Dumnezeu a vrut să mă încerce”, consideră interpretul.
RUGĂ. Dintotdeauna, Ion Dolănescu a fost aproape de inimile celor care trăiesc departe de glia străbună. Ca să-i ajute să-şi stingă pentru câteva clipe dorul de ţară, Ion Dolănescu a dus în America, într-o batistă, pământ românesc. S-a bucurat că n-a fost descoperit de agenţii de securitate, care l-ar fi putut bănui că vrea să părăsească ţara. “Primul meu turneu în străinătate a fost în Bulgaria, în 1969 apoi, în 1970, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, eu, Gheorghe Zamfir şi Dumitru Fărcaş am fost invitaţi la Viena, la un bal ce se desfăşura la Ambasada noastră. Au urmat apoi mai multe turnee în Europa, apoi în America. Am fost iubit de românii de pretutindeni. Unii mă rugau să rămân acolo, mi-au găsit chiar şi o casă în Detroit. Tot în America, o bătrână m-a rugat să sărut pământul pentru ea. La întoarcere m-am oprit la salcia de lângă Aeroportul Otopeni şi am sărutat glia. O altă bătrână, din Chicago, mi-a spus să-i duc o mână de pământ de la Târgovişte.
