SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Uneori, realitatea e atât de aberantă, încât judecata se cenzurează fără comenzi din afară. Iar când aberaţia cenzurează şi judecata celorlalţi, singura soluţie e să laşi lucrurile să se rezolve de la sine. Un student la medicină, care repetă la nesfârşit anii şi termină totuşi facultatea, după ce colegii au de acum un deceniu în profesie, pare un caz imposibil. Am cunoscut un astfel de idiot tolerat în studenţie şi chiar am scris un articol plin de mirări despre caz într-o revistă studenţească.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Uneori, realitatea e atât de aberantă, încât judecata se cenzurează fără comenzi din afară. Iar când aberaţia cenzurează şi judecata celorlalţi, singura soluţie e să laşi lucrurile să se rezolve de la sine. Un student la medicină, care repetă la nesfârşit anii şi termină totuşi facultatea, după ce colegii au de acum un deceniu în profesie, pare un caz imposibil. Am cunoscut un astfel de idiot tolerat în studenţie şi chiar am scris un articol plin de mirări despre caz într-o revistă studenţească.
Dar în articol n-am spus tot adevărul, deoarece ar fi însemnat să denunţ un tip de neputinţă generalizată, tot atât de greu de vindecat, ca şi unele boli ciudate, cu cauze confuze. Profesorii îl treceau resemnaţi anul, după o seamă de repetenţii, având o anume faimă în Institut. Pentru că îl mai promovaseră şi alţii, pentru că odată trecut de jumătatea studiilor parcă nu făcea să-l dai pe om afară, pentru că la Minister i se aprobau tot felul de scutiri şi amânări medicale, pentru că ceva, ceva studentul-problemă tot reuşea să înveţe, pentru că reuşise să intre la facultate, după vreo opt încercări, iar mai presus de toate pentru că era un idiot solemn şi silitor.
Îl găseai permanent în bibliotecă, nu lipsea de la ore, pe faţă i se citea o linişte de filozof, care ştie că îndără