Unde traiesc grangurii greu? In China, in Grecia, in Italia, in Senegal, in Canada, in Franta, in Germania, in Suedia, in Egipt, Doamne!, si pe unde am mai fost, peste tot grangurii traiau bine. Parasesc locul de munca la orele 14 si, profitind ca este vineri (Duminica votam), ma las dus intr-un loc necunoscut mie si cred ca si domniilor voastre. Masina alearga pe linga Motel, taie padurea in lat si la iesirea din satul Poeni o apuca spre stinga pe un drumeag forestier. Padurea isi arata coloristica fascinanta de toamna si incep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natura si niciodata redat de pictori in toata maretia sa. Frinturi surprinse de ochi ageri si talente minunate reusesc uneori sa ne scufunde intr-un soi de visare apasatoare, pe care doar o toamna tirzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Barleanu sau Constantin Tofan... Masina se leagana vioi, urmarind fidel drumul improvizat. O bariera se ridica si continuam prin umbra, deja intunecata, a codrului bintuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse in desisuri impenetrabile si cu politicieni fara merite, cu pusti si turme de mistreti ucisi. Luna noiembrie lincezeste intr-o caldurica nici prea prea, nici foarte foarte, si de asta profita frunzele care sfideaza prin verdele lor crud, de ai crede ca esti in primavara. O alta bariera se ridica si noi urmarim drumeagul acela care se strecura ca un ombilic in burta enorma a codrului. Deodata, drumul sfirseste intr-o imensa cavitate. Cu ani in urma se scotea nisip de acolo. Ai impresia ca esti intr-o aula universitara, doar ca lipsesc tablourile de rigoare. In loc de tablouri, in peretii drepti si acoperiti partial de ierburi erau gauri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. In centrul aulei erau 12 butuci, asezati in cerc, pe care stateau 12 tablii, recent lucrate din lemn de frasin. Linga butuci erau alti 12