„Chilienii sunt pragmatici“, îmi explică economista Elena Rotaru, care trăieşte de doi ani la Santiago şi lucrează la Departamentul de Cercetare al Universităţii de Chile. Înţelege ţara şi admiră felul în care s-a dezvoltat, dar nu agreează conservatorismul chilienilor. Ce deosebeşte Chile de România sau de Grecia, acolo unde Elena Rotaru (foto medalion) a locuit de la 10 ani? O mulţime de lucruri, în special felul în care sunt aleşi oamenii aflaţi în funcţiile cele mai înalte. Astfel, preşedintele chilian, creştin-democratul Sebastian Pinera, de 63 de ani, care este şi şeful guvernului, este doctor în economie la Universitatea Harvard din Statele Unite, la fel şi ministrul său de Finanţe, Felipe Larrain, care a scris, împreună cu Jeffrey Sachs, celebrul economist american, un manual universitar. Principala diferenţă dintre cabinetul de la Bucureşti şi cel de la Santiago este că toţi miniştrii guvernului chilian au diplome post-universitare de la cele mai bine plasate universităţi europene sau din SUA, în vreme ce premierul român nu a reuşit încă să demonstreze că nu şi-a copiat teza de doctorat. În plus, două dintre universităţile chiliene, una privată, Pontificia Universidad Católica de Chile, şi una de stat, Universidad de Chile, se află in topul primelor 500 de universităţi din lume, acolo unde universităţile româneşti nu au ajuns încă. Educaţia schimbă calitatea politicii, spune profesorul Carlos Ramirez Valdebenito de la Universitatea Chile, care ţine prelegeri şi la ASE când este invitat. Profesorul chilian crede că România are încă multe de învăţat despre progres şi dezvoltare economică de la liderii din Santiago, care au reuşit să reducă sărăcia extremă la sub 3 la sută şi să stabilească salariul minim pe economie la 450 de dolari lunar. În plus, salariile în domeniile cele mai căutate sunt mult mai mari decât în România, de pildă inginerii, inclusiv cei rom