Sanatate sa fie, ca restul se rezolva, isi zic romanii, iar in aceasta vorba se ascunde nu numai intelepciune, ci si tot mai multa teama. Daca ai nesansa sa te imbolnavesti, astazi, in Romania, nu ai cum sa scapi fara traume de lunga durata, chiar daca te-ai vindecat de boala initiala.
Intr-un fel, in spitalele din Romania e ca in PSD-ul lui Nastase: intri cu bolile tale si iesi cu bolile lor. Sistemul sanitar este anchilozat, paralizat, aproape incurabil. Sa te internezi azi in spital inseamna sa-ti asumi riscuri uriase. E o aventura extrema cu un final greu de anticipat.
Si nu vorbesc aici de costurile in bani, de atentiile cu care poti sa-ti faci viata si suferinta mai usoare. Nu vorbesc, asadar, de ceea ce se poate cumpara. Ma refer la bolnavul generic si la spitale, in general.
Tubul de oxigen exista, masca de oxigen exista, numai ca, de multa vreme, cineva tine piciorul apasat pe furtun si vedem, cu disperare, cum se sufoca bolnavul. Ceea ce ar trebui sa pompeze bani vitali in spitale si farmacii, sistemul national al asigurarilor de sanatate, adica, este blocat, tunurile si afacerile dubioase infunda furtunul. „Metastaza", striga unii, „colaps", clameaza altii.
Nu de diagnosticieni ai starii de lucruri ducem lipsa, sint pline televiziunile si gazetele de ei. Tabloul este terifiant, nu trebuie sa va mai spun eu, e imposibil sa nu va fi sarit in ochi macar o data.
Si, cu toate acestea, daca ai vizita doar casele de asigurari de sanatate ai putea trage concluzia, din modul in care arata ele, ca sanatatea este unul dintre biznisurile care merg foarte bine.
Si asa si e, ca biznis lucrurile sint infloritoare, iar cazul Euromedic, desfasurat sub stricta si atenta supraveghere a lui Adrian Nastase, de pilda, demonstreaza cit de rentabil e sa lucrezi cu un sistem bolnav si corupt.
A cuzel
